Cand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopotel de-argint.
Dar s-a-ntamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva in ureche
incet, nespus de-ncet,
ceva ce nu se spune in scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume,
cu toate ca a ascultat si el.
Si Eva n-a voit s-o spuna nici lui
Adam.
De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina
si-si misca geana parc-ar zice
ca ea stie ceva
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.
|