Eva

Vezi toate poeziile poetului



Cand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopotel de-argint.
Dar s-a-ntamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva in ureche
incet, nespus de-ncet,
ceva ce nu se spune in scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume,
cu toate ca a ascultat si el.
Si Eva n-a voit s-o spuna nici lui
Adam.

De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina
si-si misca geana parc-ar zice
ca ea stie ceva
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Eva pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani