Intra in codru, in patria verde.
Mai sta o clipa cu mana in barba.
Gandeste aiurea, la aur, la sange,
si-si face inele de iarba.
Va trebui sa taie de-acum
potecile toate de-a curmezisul.
S-a pierde in munte, s-a pierde,
uitandu-si de muma si moarte.
S-a duce tot mai adanc pana unde
se-nchid toamna serpii subt stanca.
Va sa desferece duhul padurii
si sipote negre cari canta.
N-o sa-1 mai vada nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu tipat uliul
si buha cu scurte jelanii.
a1931i