Dainuind in noi
mai mult decat in morminte,
pe drumul lor viu
stramosii se uita, subt soare, mereu inainte.
Prin bezna fierbinte
a pacatului nostru de seara si dimineata, dorind cunoastere si vesnica viata stramosii se uita mereu inainte.
Pe-acelasi drum uneori noi ne-ntoarcem pana-n mijlocul caldei, aievei lumini, care-n ea tine serpii si basmele Evei.
|