Drumurile pe cari nu le umblam,
drumurile ce raman in noi,
ne duc si ele, fara numar, undeva.
Cuvintele pe care nu le rostim,
cuvintele ce raman in noi,
descopera si ele, fara de margini, faptura
Luptele ce nu le dam,
luptele ce raman in noi,
ne largesc si ele in taina patria.
Samanta pe care n-o daruim,
samanta ce ramane in noi,
multiplica si ea fara capat viata.
Moartea de care nu murim,
moartea ce ramane in noi,
ne adanceste si ea tacerea.
Si pretutindeni prin toate
isi pune temei poezia.
|