in ziua saptea Dumnezeu, din umbra, din otrava noua-a tuturor dumbravilor
gustand, se odihni-ndelung. Apoi la ora bufnitei cu pas zabavnic si purtat de-un gand
in vaile acestea a iesit. Din pesteri de
ne-lume iesea sa-mparta-ndemnuri, poate nume, sau poate sa-si intampine, vrajit, luminile cu care peste-abis s-a ostenit.
in fapt de sear-asemenea jivinei el pornea, dar prada nu ca ta. Ci aratarile si toata
creatura cu zvonul mortii el dorea sa le impace, sarutandu-le cu gura.
|