Unde esti, Elohim?
Lumea din manile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate si astazi o mai astepti.
Unde esti, Elohim?
Umblam turburati si fara de voie,
printre stihiile noptii te iscodim,
sarutam in pulbere steaua de subt calcaie
si-ntrebam de tine - Elohim!
Vantul fara de somn il oprim
si te-ncercam cu narile,
Elohim!
Animale straine prin spatii oprim
si le-ntrebam de tine, Elohim!
Pana in cele din urma margini privim,
noi sfintii, noi apele,
noi talharii, noi pietrele,
drumul intoarcerii nu-1 mai stim,
Elohim, Elohim!
a1926i
|