Iubesti - cand ulciorul de-arama se umple pe rand, de la sine aproape, de flori si de toamna, de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - cand suava icoana ce-ti faci in durere prin veac o tii inramata ca-n rana stravechiului verde copac.
Iubesti - cand sub timpuri prin sumbre valtori, unde nu ajung sorii, te-avanti sa culegi printre umbre balaiul suras al comorii.
Iubesti - cand simtiri se desteapta ca-n lume doar inima este, ca-n drumuri la capat te-asteapta nu moartea, ci alta poveste.
Iubesti - cand intreaga faptura, cu schimbul, odihna, furtuna iti este-n aceeasi masura si lava patrunsa de luna.
|