Asculta pe drumuri de cer, pe inalte, cohorte de pasari salbatice-n noapte.
Ce-ti lasa in urma? Ce-ti lasa in fata? Tomnatic imperiu, izvoare ce-ngheata.
Curand capriorul la ochiul de apa inchis - cu copita zadarnic mai sapa.
Si inca vedea-vei ce jaf in lumina va fi, si ce jalnic verdict in gradina.
Atat iti ramane: pamant in tenebre si inima arsa de grija si febre.
Din cantec, din caldul, nimic nu mai este, ah, nici in viata, si nici in poveste.
Ia seama ca mane cocorii in seara vor duce si luna, furand-o din tara.
|