in satul meu, in Campul Frumoasei, in preajma turnului, pietrele stau pe subt plopi. E primavara si pietrele - Unele poarta inca inscriptii chirilice.
Este totdeauna ceva ce-n urma ramane.
Sunt ale parintilor pietrele -
si ale parintilor lor.
Huma e beatitudinea lor astazi si mane.
O mierla neagra cu ciocul de ceara
alearga de pe un mormant
pe altul, precum ii cere viata.
Dar eu ma gandesc mai departe,
mult mai departe, mult mai departe.
Ma gandesc la ziua
cand plugul va trece prin morti
sa-ndrepte fata.
|