Iubita Runa, draga una, n-am fi crezut ca intr-o zi, aceasta cu putinta-ar fi: c-un strigat sa atingem luna.
Nici dupa drepte marturii n-am fi crezut ca s-ar putea sa auzim apoi ecoul intors in patria de-aci.
Ce fericire ai dori
sa ne-o strigam in zare, Runa?
Alege tipatul ce-i vrednic
sa ni-l intoarca-n noapte luna.
|