Un rau, prin gene, vede marea-n departare: "C-un dor ma port - nu e de azi si nici de
ieri - un tarm de purpura tivit cu palmieri sa am, un darz liman alaturea de care
pe apa mea, aprinsa-n rosul inserarii, sa ma rosteasca-n salturi ce ma-ntrec delfinul, si luna inima sa-mi fie, ce din plinul fiintei iese-ncredintata departarii".
Chemand, talazele-arborandu-si, marea-ngana: "De-un veac solie-aud, ce inciudata suna si nu se-aseamana c-o-ntindere de mana.
Vrei luna inima sa-ti * sub zari, delfinul jucaus miracole sa-ti spuna? Dezbraca-te de albie, nud in mine sari!"
|