Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac.
Din cand in cand ne mai ridicam ochii
spre zavoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele in si mai mare tristete.
Pentru noi cerul e zavorat si zavorate sunt cetatile.
In zadae caprioarele beau apa din mainile noastre,
in zadar canii ni se inchina,
suntem fara scapare singuri in amiaza noptii.
Prieteni, care stati langa mine,
incalziti-va lutul cu vin,
desfaceti-va privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtatori de cantec
pe la porti inchise,
dar fiicele noastre vor naste pe Dumnezeu
aici unde astazi singuratatea ne omoara.
Lucian Blaga
|