Iata-ne-n sfarsit la piatra de pe deal. Adanc in noapte ni se-ntinde-mparatia. Ne-ntelegem doar prin soapte.
in tinutul ce-l adulmeci e orasul - jos - de fata, fara chip in bezna intre amintire si speranta.
Semne da, dar numai jocuri de lumini, sclipiri si focuri: stele sa le-atingi cu geana. Ne incearc-aproape teama.
Ce-a ramas din lucruri? Numai intuneric si semnale. Turnuri nu-s, nici catedrale. Calea Laptelui e-n vale.
Calea Laptelui e-n vale mai aproape decat ieri, cand era deasupra noastra pretutindeni, nicaieri.
|