|
Orbul
|
|
|
Un tarait de greier cheama luna-n fan.
Dumnezeu e orb; tantarii-i fac
o aureola peste cap.
Eu sunt copilul lui si cum il duc de mana pretutindeni;
s-ar spune ca-i un cersetor batran.
Prin vechi paduri, ce-si mai aduc aminte de zidirea lumii
El m-a invatat sa tac.
Acum ne odihnim in drum, cum am facut de-atatea ori E-o noapte incarcata de tamaie si de sori. Agale dintr-un sorb prin fire moi de iarba melci jilavi i se urca-n barba.
ii zic: «Tata, dupa ce-ai facut
c-o vorba stelele fara de numar,
Tu le-ai privit mirat -
si poate-ai zabovit prea mult intru lumina lor cu ochii,
de aceea ai orbit».
Fara raspuns m-apasa mana lui pe umar. Prin gand ii trec minuni adanci si noua. Pleoapele mi-s umede de roua - si ca sa nu auda
de ce durere-mi bate inima mai grabnic ma ridic: «Tata, sa mergem mai departe».
O stea de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte.
|
|
Pune poezia Orbul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|