Roz trandafir, frumsetea ta
nu m-a crutat. Din drum m-abat
si ma rasfir, cand zmeu - cand stea -
prin ziua si prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalti
suprafiresc la albe curti
din scaunul imparatesc,
pe lespede in fata ta
si gandul ar ingenunchea.
Sau poate ca tu nici nu esti?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpana.
O, dac-as sti, as cauta,
o, dac-as sti ca fiinta n-ai,
as cauta sa-mi infloresti
aievea-ntruchipandu-te,
sa nu-mi adii ca din povesti
sau din inchipuiri de rai.
Zmeu tulbure si amagit -
eu mi-as starni gradinile,
trimite-mi-as albinele -
din ceara rasaritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
sa te cladeasca trandafir
de la namiezi la asfintit.
|