Arama grea ca vinul - parul, sprancenele usor piezise, o cuta, vertical pe frunte, vadind trecutul de rastriste.
Umeri marunti, suflet de vara in bluza verde-albastrie, ce sub solarele incendii a devenit stins-cenusie.
Tinut e totul sub surdina, inelul doar clipeste cand framanti atatea-n incaperea unei simtiri si-a unui gand.
Iti zboara-n mana porumbelul, ti se supune duh si-argila. Culorile iti stau in slujba, carmin si scrum de clorofila.
Si mie-mi stau la indemana in grau si-n cer, in foc depline, sa te redau pe alta treapta, pe-aceea ce ti se cuvine.
Culori am pentru ce se vede si pentru ce mai e vesmant. Culorile le iau din apa, din dulci otravuri si din vant.
Doar pentru cele ce-s adaos venind din sfanta ta planeta culori eu n-am in graiul lumii si nici uleiuri pe paleta.
|