De intrebari ce ma framanta
imi limpezesc suflet si frunte
pe langa porumbarul cu fapturi marunte
cari ganguresc si nu cuvanta.
Alba porumba imi ridic din cuib, curata ca un bulgare de nea, cu penele crescute pasareste, dar inca fara zbor, fara ispita-n ea.
Ce calda-i pe subt aripi! - Printre flori ma minuneaza-n totul, omeneste.
Trecut si zbuciume imi uit, caci alba zbatandu-se imi aminteste alt proaspat alb, fiinta-arzand la fel, ascuns, fierbinte, pe la subtiori.
O, gand-vartej! Deasupra mea ce flori de nori, ce zori, ce sori!
|