imi place sa te vad in cuvenitul cadru. Sub, ruginii si rosii, frunzele de vita: in asfintit, cand lucrurile toate se desavarsesc, facand un pas, si inca unul, inapoi spre schita.
Chiar amagire daca esti, ce cantecul mi-l bei, imi place sa te vad oriunde si oricum. Numai putin, doar pan' la capatul vederii sa se intinda timpul, sa se deschid-un drum.
imi place sa te vad faptura clara rasfranta-n iezerul de munte cand o randunica-n zbor adus oglinda apei sparge, lunecand. Daca eu nu, a tun cea cel putin aceasta apa sa te franga, aceasta unda sa te sfarme, sa te stanga, sa te stanga.
|