Porumbii-proroci isi scalda
aripile innegrite de funingine
in ploile de sus.
Eu cant ¬-
semne, semne de plecare sunt.
Din orasele pamantului
fecioare albe vor porni
cu priviri inalte catre munti.
Pe urma lor vor merge tineri goi
spre sori paduratici,
si tot ce e trup omenesc va purcede
sa mai invete odat
povestile uitate ale sangelui.
Mi-am pecetluit cu ceara casa,
sa nu mai intarziu
unde jocuri si rastigniri
n-or mai trece pe uliti
si nici o adiere de om
din veac in veac pe subt bolti.
Poduri vor tacea.
Din clopote avantul va cadea.
Din departatele salbaticii cu stele mari
doar caprioare vor patrunde in orase
sa pasca iarba rara din cenusa.
Cerbi cu ochii uriasi si blanzi
intra-vor in bisericile vechi
cu portile deschise,
uitandu-se mirati in jar.
Lepadati-va coarnele moarte,
batranilor cerbi,
cum pomii isi lasa frunza uscata,
si-apoi plecati:
aci si tarana invenineaza,
aci casele au incercat candva
sa ucida pe copiii omului.
Scuturati-va de pamant
si plecati,
caci iata - aci vinul nebun al vietii
s-a scurs in scrum,
dar orice alt drum duce in poveste,
in marea, marea poveste.
a1923i