Fapturi in umbra anului apun si drumuri, fapte cad in nefiinta. Sunt, totusi, inc-atatea cu putinta! Din destramari si negura m-adun.
In valea incercata de-ndoieli si numai rar, ce rar, de vreo credinta, sunt, totusi, inca multe cu putinta, minuni, aurore, raset si-nvieri.
Cand orice asteptare s-ar parea
desarta, cu putinta-i, draga mea,
un zumzet planetar, de stupi, in vara.
Si dincolo, in noapte, s-ar putea
ca ochii mei sa nu mai moara
de cand pastreaza-n ei frumsetea ta.
|