Ard lumini ca sorii tineri prin iernatic Tusculum. Amintirile de Vineri ma-nsotesc inca pe drum.
Palma se facuse cupa jar-viata cuprinzand. Ma trezesc acum si dupa arderea de-atunci spunand:
Alba tu, zapada pura, cine ti-a dat inima sa-mi fii viscol de caldura, alba tu, fierbinte nea?
Ard lumini ca sorii tineri prin iernatic Tusculum. Amintirile de Vineri ma involbura pe drum.
Si declinuri - triste vinuri le dau albelor uitari. Amintirile de inuri canta-n mine si sub zari.
Pier lumini si piere laur, cade frunte, cade drum. Amintirile de aur - numai ele ard sub scrum.
|