Umblam pe camp fara popas sub zodii prin tarziul ceas. Hotare, veac, taram s-au sters. Mai suntem noi si-un univers.
Pierdem in noapte, rand pe rand, tot ce sub noi era pamant. Si mergem iar in gand, la pas. Un cer deasupra ne-a ramas.
Vreo stea cand cade din tarii, fara sa vrei, spre ea te tii si poala-ti potrivesti, s-o prinzi. Lucirea numai i-o cuprinzi.
Si cumpanim ce e, ce-a fost. Noroc inalt, pornit cu rost, ne-ntampina de sus prin vant, sa nu ne-ajunga-n vai nicicand.
|