Din dulcele chin,
din amara placere
ce intre moarte ne poarta
si inviere,
din voluptatile noptii, din calda imparatie, o umbra-ti ramane subt ochi, usor albastrie.
Cu ce sa aseaman adaosul, cand vraja pereche nu are? Cu o priveliste, cu vreo-ntamplare, uitate-n tinuturi uitat-legendare?
De izbanzi, raspunzand in pierzanii, de-un farmec ranit aminteste umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfarsit
a vremii cu freamat de mai,
de mireasma rasurii, de arderea gurii,
de Eva in fuga iesind din rai
si, nu stiu cum,
de-ntaia ei umbra cazuta pe drum.
|