Pe camp o moale caldura
ma urmareste statornic.
Miristi cutreier, destinderi ma-ntampina
in fum de arsura. Pe jilavul petic de huma
fluturi albi trompa-si desfac - resort de
ceasornic.
Ca fetele, neasteptat peste noapte crescute, cari inca nici ele nu stiu ca-l au (se-ntampla aceasta adeseori), tulpinele verzi de porumb pe alocuri si-arata auriu parul la subsuori.
"Sa nu-mi depasesti orizontul", asa-mi spune
Vara, "inca un pas e prea mult!" inca un pas o infrunt - si ma vad pe o clina silit sa m-asez. Pe spate intins ma-nduplec cuvantul celor vazute - s-ascult.
Ma deschid cerului de-aici si pana departe. Orice gand, altul, ma ocoleste. Numai un vant, care nu citeste, numai vantul ma rasfoieste ca pe o carte.
|