Un cer senin de amplu iunie prin veac
si-a-nfiintat azurul nefiintei
in cestalalt taram, al suferintei,
si cata-n ceas a fi durerii mele - leac.
Sa uit ca suntem robii negrei ere,
sa uit de jale, cazne, de tenebrele
din inima, de tot ce crunt in preajma e -
zboara doi fluturi, doua giuvaere,
peste oras purtati de-o adiere.
inchis in ast infern terestru de n-as fi,
indragostitii fluturi nu mi-ar aminti
de altii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtati si ei candva
de-un vant prin iad si de-o betie-a semenea.
|