Urca iarasi spre munti lumina si turmele, verde se face
la fata sofranul padurii; brunul ramane statornic numai
in coaja de brad si in blana de urs;
cu flacari in cozi, toata noaptea vulpile striga dupa
un sange tanar; ciubotica cucului, de teama, se face
mai galbena pe buza prapastiei; nestiutor, soimul,
scrie cu aripa, cercuri largi in albastru -descifrandu-le,
cade pe ganduri, izvorul; aici intr-o zi si tu vei afla cat
de-ntelepte sunt cele care se nasc si mor, tacute si
singure, sub priveghiul acelorasi stele.
|