Da, vine iarna - nu te mai preface, desi sustii ca toamna-i inca-n toi -asa esti tu: de cand te stiu, iti
place sa pui doar contradictii intre noi.
Cand eu, de pilda, zic ca-i foarte bine, ca stelele aprind la geam, vapai, tu spui c-acesta-i lucru de
rusine sa cat la stele, cand am ochii tai;
cand infruntand ori viscolul ori ploaia, ies noptile, de mine vrand sa scap, insinuezi c-am parasit odaia
numai pentru ca vreau sa-mi fac de cap!
Si cand te strig si-ti spun ca se desface deasupra noastra, ceru-ntreg in foi, raspunzi ca tocmai asta tie-
ti place: sa curga cerul lumii peste noi!
Nu vrei sa pui urechea ta cea mica pe, tot mai slab, al inimii acord; te superi: ce mai vrei la o adica?
- E vremea inimii, sa-i spunem cord!
Degeaba protestezi si dai din gura -se simt, prin aer, marile zapezi, deschide ochii - vin din aventura!
- Tot tanar, Don Quijote Nu ma crezi?
Cum pot sa nu te cred? E inca timpul iubirii noastre, draga mea, in toi -degeaba vine hulpav, anotimpul
sa puna contradictii intre noi
|