Eu sunt plamada-a sute de tarani Ce mi-au turnat viata lor in sange, Veninul ei ma arde si ma strange Si ma inalta falnic peste ani.
M-am ridicat din rugi si din sudalme Cu suflet nou de doina si de dor, Gemand, imbelsugat ca un ogor Cand tine vesnicia toata-n palme.
In mine duc nadejdile si ura incrancenate-n marile furtuni. Duc chipul negraitelor minuni Sa le incheg in vorbe noi faptura.
Mandria-i neingenuncheata-n mine; O port in ochi s-o scapar in cuvinte, Cum o purtau si bunii mei nainte Si-o simt cum se rascoala darza-n vine.
Si de ma caut in vreme, ma aud. Ma vad in fapta, una cu cuvantul, Plecat pe plug, arand din greu pamantul Lasat din mosi stramosi la Nasaud.
Eu sunt din glasul vremilor desprins, Navalnic tunet bubuind spre mine. Nu sunt cenusa arsa ce ramane. Sunt foc din focul sangelui aprins.
Nu-i graiul meu cu care strig si gem, Nu-i viata mea ce-o risipesc prin ani. Eu sunt plamad-a sute de tarani indragostit de slova si blestem.
|