Tot subtire-ai ramas, tot subtire si mersul tau e tot leganat
-ca si-n prima zi. ascunzi in privire chipul meu ne-nduplecat de barbat.
Au trecut anii, cum au trecut si mi-au tras tineretea pe roata
-dar nici unul n-a putut, n-ar fi putut sa striveasca in mine obrazu-ti de fata;
Au venit apoi copiii - intr-o zi ei mi te-au furat: ce dulce hotie!
suvitele mele s-au facut argintii, am albit, se vede, de bucurie.
Copiii-au crescut - eu trebuia
sa te-alint mai rar, mai cu teama -
am inceput sa nu-ti mai spun "dragostea mea",
ci, pe nesimtite, ca si ei, m a m a!
Au trecut anii, cum au trecut, tu ai ramas, ca si-atunci,
tot subtire -eu am devenit un personaj cunoscut,
aspirant, in secret, la nemurire.
Trecem pe strada si azi. brat la brat si ne mai sarutam pe furis uneori:
iti multumesc ca m-ai prins cu inima-n lant! iti
multumesc ca ma lasi cu capul in nori!
|