Cat de ciudat e totusi ca-ntr-o zi cand tata va fi oale si ulcele, ne-om intalni doar in fotografii si, uneori, in versurile mele.
Copiii vostri vor surade-un pic: n-a fost, de capul lui. mare scofala - gandind la demodatul lor bunic, de
care nici n-au auzit la scoala!
Nepotii, mai tarziu, si ei vor da de cartile-mi, pe raft, ingalbenite -stramosul lor atunci li s-o parea:
adolescentul liric ce promite.
Apoi cu anii, se vor sterge, lin, atatea inutile amanunte si ma vor pomeni tot mai putin din neamul meu,
doar ce-i cu-argir
Istoria. in cazul cel mai bun, m-o-nghesui in note prizarite si pentru toti, voi deveni strabun -strabunul
care inca mai promite.
Dar s-ar putea ca totusi cineva, un stranepot inteligent sa scrie despre ce-a fost viata mea candva, o
foarte subtirica biografie.
Inteligentul meu comentator va spune, de comun acord cu viii: a fost acest strabun un autor, ce si-a
cantat sotia si copiii;
Poet suav dar foarte inegal -temperament nici clasic, nici romantic, cantand un subiect asa banal, a
devenit, din timpul vietii, antic.
Iar daca astazi noi il pomenim, nu e ca i-ar fi versul antologic, ci ca, prin el, putem sa stabilim familiei,
un arbor genealogic
|