E un ceas de amurg cand peste lucruri navalesc umbrele si se face singuratate in frunze -acum prin amintiri, uneori, mai trece pasarea paradisului.
E un ceas de amurg cand cuvintele se leapada de propriul lor continut; "nu-l cunoastem pe acesta" -
zic, intr-un grai care, pentru o clipa, devine al lor - "nu-l cunoastem!"
E un ceas de amurg cand izbucneste in univers, un incendiu - arde lumina si scrumul pluteste peste
lume, orfan si toate se pregatesc, infricosate si triste, sa-ntampine stelele e un ceas de amurg!
|