I
Sa nu intrebi, fiule, cum era in groapa cu lei - azi nu mai stiu nici daca erau acolo lei cu adevarat sau nu era decat o groapa fetida - ceea ce stiu e ca ratacirile mele s-au intamplat intr-o limba moarta, din care, vai, am uitat multe cuvinte, asa ca nu mai pot traduce totul - nici nu ti-ar fi de folos sa stii totul, crede-ma! Ce pot face e sa traduc pe apucate cat se mai vede, pana nu se face seara de tot -din limba aceea nu poti traduce nimic, dupa ce rasar stelele.
II
Poate ca leii nici nu i-am vazut
poate ca n-am vazut decat
singuratatea cu ochii -
tu cauta sa intelegi
ce inseamna sa vezi singuratatea
cu ochii -
singuratatea care e o stare pura
a fiintei -
invizibila ca si fiinta
si, tot ca fiinta, suficienta siesi -
cauta sa afli pentru ce fel de fapte,
dau zeii unora
asemenea haruri -
ni se trag oare de la erori,
ori de la esente?.
III
La ce bun sa vrei sa inveti si tu limba aceea a gropii? tot n-ai de unde - nimeni n-a facut dictionare si n-
a scris gramatici - eu insumi am invatat-o nadajduind, disperand, coborand pana la ultima celula a
existentei -urcandu-ma iarasi pe zidurile ei - catarandu-ma - limba gropii, fiule, nu e o limba de lei, cum
crezi tu - e o limba de lupi - oricat ti s-ar parea de ciudat - pentru ca s-o inveti, trebuie sa poti evada din
ideea de fiu - numai asa ai mai putea invia, limba aceasta ucisa cu pietre
IV
Important e sa stii
doar atat: intre groapa
si lei, nu era nici
o legatura - prepozitia
c u lega numai
doua cuvine - straine si
singure si indepartate
unul de altul,
cum e Crucea Sudului
de Steaua Polara -
asa era groapa:
inauntru era o asteptare
de lei, in vreme ce
afara,
inca nu se facuse ziua
V
Fericit sunt ca numai acolo mi-a fost dat sa vad cenusa inflorind si cuvintele imbatranind - cu mult
inainte sa iasa din gura - si privirile semenilor, sub ochii mei, preschimbandu-se in pasari -erau atat de
multe pasari, incat cei de pe margine se mirau: cum pot sa incapa
atatea pasari intr-o singura groapa, cand pentru ele abia daca e de-ajuns cerul? Apocaliptic ieseau din gurile lor cuvantul cer, cuvantul pasare, cuvantul zbor!
VI
La urma urmelor ce s-ar putea spune totusi, despre o groapa, de existenta careia, tu insuti incepi sa te
indoiesti? mai ales. ce sa spun despre leii, care au trecut prin singuratatile mele, daca ei niciodata n-
au trecut si prin singuratatea gropii? daca in ei n-au crezut niciodata cei de pe margine?
Spiritul meu, fara de ochi i-a vazut, fara de degete i-a pipait, si n-a avut nevoie nici de urechi sa-i poata
auzi! In cine sa credem atunci: in inselatoarele aparente sau in spiritul nostru?
VII
Sa nu intrebi cum era in
groapa cu lei - sunt destule intrebari
in lume, care asteapta sa fie descoperite -
intoarce-te spre ele, fiule - este,
mai ales, una, pe care as vrea din
tot sufletul s-o indragesti - sa devina
intrebarea vietii tale, desfatare a
spiritului tau si a mintii - cauta
sa descoperi intrebarea aceasta,
despre care nu poti afla nimic de la
mine - hotarat este ca fiecare s-o
descopere singur - generos va fi ceasul,
cu tine, cand vei rosti inspirat:
roza de foc, melodioasa tulpina,
cugetul meu sangera cand te atinge -
cuvintele mele nu te stiu imbraca
in vesminte sonore - numele tau
e de pasare:
niciodata!
VIII
Cauta bine si cu rabdare intrebarea aceea
- uneori, ea nu se arata vreme de-o viata
- tu nu dispera;
intrebarea ar putea fi in legatura cu o frunza,
cu o stea, cu un vierme, cu un anotimp
- nu asta conteaza, ci totul e ca ea sa existe - ca tu sa faci totul ca ea sa existe -si daca intr-o zi ai sa-ti gasesti intrebarea, ce importanta mai poate avea pentru tine, sarmana mea groapa cu lei!
IX
Aceasta e povestea
gropii cu lei,
pe care
poetul
a trait-o,
a auzit-o
sau a visat-o numai -
din cauza acestor
incertitudini,
cititorul
e rugat
sa hotarasca
singur!
|