Amara, amintirea mai staruie pe gura,
A primului sarut din seara-ndepartata.
Cu unduiri de ape tristetile te fura
Si mi te-aduc aproape de pleoapa-nlacrimata.
Vad gara, ca o carte in care nu se-ntoarce De doua ori privirea pe randurile dese. Ascult singuratatea ca un pisoi cum toarce Si tot mai greu uitarea incepe sa m-apese.
Un cer isi destramase stralimpede matasa Ca o esarfa; zarea (era aceeasi zare Ce ne-a aprins speranta in inimi, luminoasa) Mai mohorata-n ceasul acela de plecare.
Si-acum mai arde dorul in inimi ca un jar Si lacrima te-aduce ca sa-i astamperi para, Daca te vreau
intreaga cu tot trecutul - har -De vina-i amintirea, salbateca, amara.
Te strang incet farama din ganduri si te chem Si-asa mi-esti de aproape, si-asa mi-esti de departe. Lumina ta o-mprastiu cu fiece poem Ca Mesterul Manole in ziduri mari de carte
|