Idila

Vezi toate poeziile poetului



Esti obosita, seara cand te-aduni -prea robotesti din zori si pana-n noapte; copiii nostri sunt cuminti si buni si au obraz de miere si de lapte.

Ei cresc cu fiecare zi - tu doar cu fiecare zi esti mai putina si sufletul tau e ca un altar pe care arde dragostea, lumina.

Ce s-a facut fetita care-ai fost?
Aceeasi, numai coama ta roscata -te-ai straduit sa dai vietii-un rost si-ai fost duioasa si ne-nduplecata.

Nu ne vedem din zori si pana-n seara, chiar daca peste zi ne intalnim -singuratatea-ncepe sa ne doara, de-aceea poate nici nu ne vorbim.

Cand s-au culcat copiii-ntr-un tarziu, te furisezi la mine in odaie -atuncea infloreste un pustiu, atuncea se aprinde-o valvataie!

E casa noastra, o clipa, toata rai si noi, in ea, la fel ca primii oameni -un inger tare bun cu par balai s-a intrupat anume ca sa-i sameni.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Idila pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani