Ne-asteapta si pe noi o zi - oricat ne-am amagi cu anii dusi, tarziii, care ne strange de pe-acum de gat -ziua cand ne vor parasi copiii!
In urma lor vor navali-n odai, cu vuiet lung, absentele si golul si-un frig, de parca nordu-n ochii tai, si-ar
instala, fara de mila, polul.
Absenta lor va trebui de-acum, sa o traducem, zilnic, in cuvinte, ca dintr-o limba stranie de fum, cu
mare grija si cu luare-aminte.
Caci dintr-odata casa ne-o parea imensa, rea si amenintatoare -te vei muta si tu-n odaia mea: in doi
singuratatea nu mai doare.
Din cand in cand ne vor sosi scrisori cu frazele stiute: suntem bine cum mai traiti? venim de
sarbatori -iar noi vom sti ca nimeni nu mai vine.
Din cand in cand ne vor telefona sa-ntrebe: oare tata ce mai scrie? Tu vei raspunde sigur, cam asa -
vorbeste tot de voi, in poezie.
Abia atunci voi sti sa-ti multumesc, de anii nostri, dusii si tarziii si voi putea sa-ti spun cat te iubesc -in
ziua cand ne-or parasi copiii!
|