Aici au pierit cei mai buni; campul e plin de-amintiri si-oseminte; mortii i-a-ngropat ploaia si vantul; n-a mai sunat nici o goarna de-atunci; putrezeste in balarii ultimul steag capturat si fantome de soldati ratacesc numai noaptea in cautare de trupuri si arme; explozii ciudate se mai vad in amurguri, sunetul lor a ramas sa rasune-n memorie, numai caii nelinistiti se opresc si adulmeca.
Vine iarba inainteaza coplesitoare, navaleste de pretutindeni bezmetica si campul de lupta il transforma-n fanete, din oasele albe face trifoi si lucerna.
O simt cum se-apropie-ncet, imi ajunge
pana la genunchi, pana la inima,
respiratia mi se umple de iarba,
imi gaureste pupilele, imi patrunde in craniu .
Trecatorule, nu mai e nimic de facut, poate o inscriptie s-ar cuveni, poate un semn cu litere simple la capatai:
"Aici zace soldatul necunoscut, ultimul cazut la datorie in razboiul cu iarba".
|