Fata Ardeleana, versul grav Plange-n amintire - recviem. Te strunesc cu fiece poem, Pentru suflet de taceri - bolnav
Nu tristetea picura din stele Praf de doruri poarta gandul lin Peste rasu-l alb de clavecin, Tineretea scutura margele.
Zborul frant de ani - incremenit, Nu-i in tolba visului - sageata Amintirea de tristete-i beata.. Care porti, in fiare au zornait?
Cavaler de fum nu trece zarea, Nu mai cearca ochiul vad in ape Alte zile - ciute-or sa s-adape, De-o sa curga rauri, intristarea.
Elegii musti-vor prea curand, Uite ierburi de tristete cresc. Numai tu, in vers ardelenesc, O sa urci cu dragostea in gand.
Si legenda-n pagina de carte O s-o scrie un poet suav
Fata Ardeleana, versul grav Varsa aur mult si greu in moarte.
|