In fiecare seara ca-ntr-un bar din care uiti sa te mai duci acasa, eu ma afund in carte solitar si de ce spun cuvintele nu-mi pasa.
E-o harmalaie pe la mese, dar in mine cade-o burnita geroasa, care-mi ingheata vinul in pahar de nu
mai vrea nici inghetat sa iasa.
Din cand in cand ma face sa tresar vreo umbra prelungindu-se maloasa si coborand ciudat prin
galantar, sa ma insulte ori sa ma descoasa.
Mi-e bucuria insa in zadar -barmanul a plecat de mult de-acasa si sase-sase nu mai dau la zar si nici
nu se mai poate sase-sase.
Asa petrece in carte ca-ntr-un bar, din care uita omul sa mai iasa si-n care nu-i macar un ospatar sa-mi
faca plata, sa m-alunge-acasa,
cu glas distins,
cu gest superior "E ora de inchidere, se or!."
|