Sunt nopti cand pasii mei risipiti pe strazile oraselor, pe drumuri de tara, pe cararile muntilor, se intorc
din nou la mine - se tin pe urmele mele. nevazute coloane de pasi nevazuti - eu ascult pasii pasilor mei
si-mi spun: ce ciudati pasi
am mai avut in viata! ii deosebesc pe fiecare - si pe cei indiferenti si pe cei blazati si pe cei tristi si pe
cei incapatanati si pe cei incarcati de revolta; unde ati fost pana acum? intreb, intorcandu-ma spre ei -
plecati! nu mai am ce face cu voi; intoarceti-va acolo, in pietrele drumurilor, in asfalturi, in ierburi, in
iluzii - intoarceti-va! un om are atatea de dus cu el prin lume - ce sa mai faca si cu pasii lui
|