caci vine, nu te teme, clipa-n care tot ce n-ai dat va trebui sa dai, in seara ce-o s-o care in spinare cel mai temut galop de strasnici cai;
cand fata lumii se va-ntoarce moarta ce fi-va de vazut sa poti vedea -cand vechiul cer, ca o dantura sparta, se va uita la tine prin perdea
si cand fara de noima greu va ninge cu cei mai blestemati si cinici fulgi, in propriul tau somn, de pe meninge, impins de-a rostogolul, sa te culci -
simti-vei mana care te chemase, facandu-ti, din destin, temutul semn, cum lung va bate pe la ora sase in tampla ta cu degete de lemn
si cum vei asculta bataia sumbra trecand prin zid si rasunand in carti, te vei lasa cuprins de dulcea umbra venind deodata dinspre patru parti
si vei dori sa se deschida usa spre cerul care-o viata l-ai visat, ca sa-ntelegi ca nu-i decat cenusa in care-ai ars si care te-a tradat.
|