Nu mai e mult pana la locul
ce-l vom numi amintire. Cateva
sunete albe, cateva aripi ranite
batand langa tampla memoriei.
Vinetie, aceasta lumina de august,
intrata usor in declin,
sta in preajma-ne, ocrotitoare.
Chiar ziua ce ne rasfata acum nu-i
decat un clopot fara de limba,
in care mai suna tulburatoare,
chemarile verii.
Semne ciudate ne face dinspre paduri
O r i o n luminatul, in vreme ce tu
imi asezi cu sfiala pe genunchii tai capul,
mai aproape sa-ti fiu ca sa pot auzi
cum ti se-mplineste in pantec
noaptea aceea de taina si dragoste,
atat de bland daruita
de furtunosul aprilie
|