Mai, pentru neamul asta ardelean, Ce-l simt in sange, ca un brad, cum creste, Pe Dumnezeu l-as prinde de mintean Si-n stare-as fi sa-l sudui mocaneste.
Pentru dreptatea veacului si-a zilei, As azvarli cu bolovani in ingeri. Mi-as vinde sufletul si gandul filei Hai tinerete-n vreme ca sa sangeri!
Pentru Ineul meu as frange raiul Si m-as rasti sa tremure si sfintii. Si ca sa creasca-nalt si mult malaiul, As asuda cu boii si parintii.
As bea prin crasme cu nasaudenii,
Sa mai uitam nacazu si amaru.
Tarziu ne-am strange-n pajistea poienii
S-am sparge, darzi, de-oblanc, scrasnind paharu.
As scrie, plin, poemul de revolta, Sa infloreasca, alb mustind din rana, Si cusma as zvarli-o sus in bolta, Sa duca-n ea tristetea ardeleana.
|