Doamne,
Fa-ma cantec, suflete sa astampar, Sa surad pe buze si sa plang. Si cand inimi in dureri se frang. Toarna-ma in sange, neastampar.
Fa-ma, Doamne, apa sa se spele Mamele pe ochi si pe obraz, Si ma-ntinde peste ieri si azi Sa ma ninga vesnicii de stele.
Fa-ma naframuta, fa-mi iie, Ardelence numai sa ma poarte, Glie fa-ma, Doamne, peste moarte intre munti si neteda campie.
Si pentru taranii buni, opinca Sa sarut cu buzele ogorul. Cerului pur ardelean eu norul Vreau sa-i fiu, din mine ca sa planga.
Fa-ma. Doamne, cetera la sate Si la nunta-n Muntii Rodnei sa plesnesc, Fa-ma troita-n sat ardelenesc, Fa-ma frunza sa doinesc pe inserate.
Fa-ma, Doamne, drum de tara lung Sa ma calce care scartaind, Langa santuri, focuri cand s-aprind, Dorurile sa nu mi le-ajung.
|