Miere de septembrie curge
peste paduri - umbra
timpului, pitita in frunze,
prevesteste zapezi - canta,
in amintirea fagului sub care
ne-am iubit, cucul de asta vara -
bluza ta se mai zareste o clipa
fluturand pe o creanga - la
radacina, urma coapselor
tale e inca verde - vara
a ramas departe, in vale, printre
luncile somesului-
langa mine, toamna intreaba padurile
daca sunt pregatite de somn.
|