Cade amurgul si fumul urca spre fruntea padurii, singur ma bucur de steaua ce inca se lasa asteptata -
multe stele vazut-am frumos rasarind peste lume, fara sa stiu niciodata care-i aleasa -
multe seri ca aceasta, pe culmile muntilor Rodnei, ascultand cum arde-n butuci toata jalea padurii -
ce mai astept? poate brazii, inspre tarziul de noapte, sa-mi spuna cu fosnetul lor ca toate-s pierdute -
sau poate fantoma ciudata a unui tanar plecat, sa se intoarca la mine -poate tocmai ea este
steaua care-mi va spune ca inca mai e cu putinta din aceasta cenusa sfintita sa rasar ca pasarea p h
onix.
|