Va fi atunci o dimineata cand nu vei fi, cand n-oi mai fi, cand sub fuioare mari de ceata si timpu-ncepe a putrezi.
Va bate un vant de disperare dinspre amurg spre miazazi cu ploi si viscol de uitare cand nu vei fi, cand n-oi mai fi.
Si mortii nostri sub cenusa cum misuna s-or auzi si cum deschid spre noi o usa si n-om mai fi, si n-om mai fi!
|