Toamna, in Transilvania, cu zile grele de rod ca niste tomuri istorice; cu bunii mei aprinzand seara stelele si stand de veghe sa nu se faca-ntuneric
in visele noastre; pazindu-ne cuvintele de rataciri latiniste si de alte rataciri,
mult mai primejdioase; pazindu-ne pe noi de noi insine .
|