Fara de spaime se cade sa-l intampin; el vine firesc ca o taina dintr-un dincolo al nostru ce se coboara in neam si prin neam se intalneste cu radacinile lumii; limpede cerul sa fie in ceasul acela si stelele in conjunctura inalta; steaua lui sa luceasca deasupra odaii, sa ne fie bethleemul curat; toate ale casei la respiratia
lui sa inceapa sa cante;
de la strabuni vor veni
ursitoarele - asa ni-e
credinta, sa lasam fereastra
deschisa-n amurg: zboruri de
pasari, se zice, umbla prin
lume; si cum va fi iarna,
eu sa scriu poemul cel mai
frumos, cu tei infloriti
si sa i-l spun catinel,
catinel in murmur de seara:
cu poezie, doamne si cu
vorbele mele si cu cantecul
inimii nemaicantat sa inceapa
drumul lui frumos spre viata
|