|
Mona-Monada (XIII)
|
|
|
Metafora isi infige Lancea. Metafora ma umileste. Metafora imi rastoarna seducatorul blid cu mazare
Doarme acarul Ia aceasta intretaiere arbitrara de sensuri. Doarme si mama la aceasta ora cu o icoana pe brate, timp in care paingul isi face rondul de noapte
Sticle goale, heruvi cu capetele sparte marturii ale noptilor albe. Si-aceste manuscrise aceasta ceara de pe fata mea hirsuta. Aud prin buruieni prin noroaie prin bahluiuri
cum se taraste
sarpele:
cum vine mohoratul
sa ne aduca vestea vestea vestea
(ne rasturnam deodata din canoe)
Despre carnea ta pot sa spun: ea nu schimba cu nimic fata noptii -doar sanii tai leganandu-se imi ofera imaginea trecerii:
orb sunt
in centrul de greutate al pendulei
|
|
Pune poezia Mona-Monada (XIII) pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|