Haladui esc de unul singur intr-un oras cu peste 300 de mii de oameni. Un cer ca un imens cargou petrolier in nemiscare: vad cum Dumnezeu se arunca sub rotile silentiosului tramvai de servici
Prietenul lucreaza la asceza la Tractatus de impotentia: astfel izbucneste incendiul la periferie explodeaza inima intr-un camp minat
Sare in aer laboratorul alchimic: inima putreda prin care bate vantul inima de piatra la temelia unui edificiu al carui nume imi scapa
Dar nimeni nu se sinucide Trece un betiv cu un caine sub brat. Gesticuleaza, vorbeste: corabie in larg pe care o pierd in scurt timp din vedere
Dar noaptea aceasta e prea lunga. Cine
o poate scurta?
imi tai un deget.
Celelalte, in cor: taie-ne si pe noi!
Exprim un cuvant.
Celelalte, in cor: si pe noi, si pe noi!
Acum observ ca bocancii imi sunt ferfenita
si ma grabesc sa-i arunc
Dar poemul acesta e prea lung. Noaptea aceasta e prea lunga. Scot cutitul si HARSTI, un deget. Celelalte, in cor: si pe noi, si pe noi! HARSTI! HARSTI! HARSTI!
|